Ergonomia are rolul de a interveni pentru a analiza și ameliora iluminatul insuficient, fapt ce presupune măsurarea diverșilor parametri sau pentru a preciza încă din faza de proiect care sunt cele mai bune condiții ambientale pentru realizarea unor activități.
Pentru obținerea confortului vizual optim în îndeplinirea sarcinilor profesionale trebuie să se țină cont de principalii parametri care influențează performanțele vizuale ale operatorului cum ar fi caracteristicile sarcinii vizuale, aptitudinea vizuală a operatorului, caracteristicile iluminatului și variabilele spațiului de muncă.Se vor căuta toate elementele capabile să determine oboseala vizuală.
O bună vizibilitate nu este o condiție suficientă pentru asigurarea confortului vizual, înțeles ca aprecierea subiectivă a ambianței luminoase agreabile.La producerea confortului contribuie uniformitatea iluminatului și echilibrul dintre luminanțele elementelor del a postul de muncă.Lumina de zi, perfect albă asigură cea mai bună ambianță luminoasă.O ambianță luminoasă neconfortabilă, care nu respectă parametrii fotometrici, poate fi uneori apreciată ca fiind satisfacătoare, satisfacția vizuală fiind determinată de preferințele individuale.De exemplu, numeroase persoane preferă iluminatul natural, chiar neconfortabil în dauna iluminatului artificial asigurat de surse a căror compoziție spectrală nu corespunde luminii naturale.
Temperatura culorii este un element de apreciere a confortului vizual determinat de calitatea iluminatului natural sau artificial.Într-un mediu puțin luminat confortul se asociază cu lumina caldă în timp ce într-un mediu puternic luminat lumina rece este apreciată ca fiind confortabilă.
Iluminatul de la postul de muncă trebuie astfel conceput încât să permită buna realizare a sarcinilor de muncă cât și realizarea în condiții optime a pauzelor sau a perioadelor de relaxare.Iluminatul trebuie să fie uniform din punct de vedere calitativ evitându-se efectul de tunel produs de plafoanele întunecate ale căilor de circulație.De asemenea, trebuie să se asigure un echilibru între iluminatul direct și cel difuz pentru evitarea umbrelor brutale.
Cercetările psihofizice arată că un nivel de iluminare mai mic de 200 lx la nivelul unei piese sau a unui post de muncă dă un aspect sumbru.Acest nivel de iluminare trebuie considerat nivel minim.Planul de lucru trebuie să fie iluminat în mod uniform.Raportul dintre nivelul de iluminare mediu și cel minim nu trebuie să fie mai mic de 0,8.
Atunci când într-un post de muncă există iluminat suplimentar care crează zone diferit luminate raportul de iluminare dintre două zone adiacente nu trebuie să fie mai mare de 5/1.Pentru majoritatea sarcinilor de muncă luminanța sarcinii trebuie să fie mai mare decât luminanța mediului, dar nu cu mai mult de o treime.Raportul dintre luminanța măsurată în centrul câmpului vizual al muncii și cea de la periferia sa nu trebuie să depăsească 10/1.
Strălucirile determinate de excesul de luminanță în câmpul vizual provoacă o jenă care se traduce prin dificultatea de discriminare a unui obiect fixat de către ochi și deci printr-o diminuare a capacității vizuale.Strălucirile determină senzație de disconfort, jenă oculară, diminuarea capacității vizuale și in situații extreme apariția unui accident.
Munca în locurile fără lumină naturală este în principiu interzisă.Posturile de muncă de acest tip sunt amenajate pentru anumite tipuri de activități, cel mai adesea fiind vorba de săli de control, de centre informatice, locuri protejate împotriva anumitor riscuri(industria nucleară, chimică, alimentară).
