Silicoza este o pneumoconioză colagena provocată de particulele de dioxid de siliciu liber cristalin.Silicoza este o boală cronică pulmonară datorată acumularii particulelor de dioxid de siliciu liber cristalin in plaman si reactiilor tisulare pulmonare datorate acestei acumulări de pulberi, caracterizate prin:alterarea permanentă sau distrugerea structurii alveolare normale, reacția interstițiului pulmonar de tip colagen, de intensitate medie până la maximă, reacția interstitiului fiind ireversibilă.Silicoza este considerată forma cea mai frecventă și mai gravă dintre pneumoconioze.

Factorul etiologic principal este reprezentat de particulele de dioxid de siliciu liber cristalin conținute in pulberile inhalate.Pentru ca o pulbere sa fie silicogenă trebuie să îndeplinească anumite caracteristici:

-diametrul particulelor să fie mai mic de 3 micrometri;

-concentrația pulberii să fie mare, să depasească concentrația maximă admisă;

-varietatea alomorfică a SiO2 in ordine descrescândă a puterii silicogene:cuarț, tridinit, cristobalit;

Caracteristicile procesului tehnologic pot modifica patogenitatea specifică, întrucât materialele supuse la diferite prelucrări iși modifică proprietățile fizico-chimice.Astfel trebuie să se cunoască dacă:perforajul rocilor se face prin metode uscate sau umede, dacă locul de muncă este situat în aer liber, subteran sau în spațiu închis, dacă metoda de lucru este manuală sau mecanizată, dacă perforajul rocii se face cu aer comprimat, dacă curațarea pieselor se face prin sablaj cu nisip, alice sau hidraulic.

Factorii etiologici favorizanți apartin organismului uman si mediului de lucru.

Timpul de expunere profesională la pulberi silicogene până la apariția bolii, diagnosticabilă radiologic este in medie de 15 ani.

Tabloul clinic se caracterizează prin faptul că:

-primele semne apar tardiv in raport cu debutul leziunilor anatomice sau a imaginilor radiografice;

-nu există un paralelism între gravitatea simptomelor și a semnelor cu aspectul radiologic;

-nu este specific silicozei;

Simptomele sunt:dispneea, tusea si durerea toracică care pot fi însoțite de astenie, fatigabilitate, transpirații abundente, tulburari de somn, pierdere moderată in greutate.Semnele fizice sunt absente în faza initială, apoi apar semnele de emfizem bazal, bronșită cronică, de hipertensiune în mica circulație.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe:

-stabilirea expunerii profesionale de dioxid de siliciu liber cristalin;

-subiectiv anamneza profesională care sa cuprindă ruta profesională;

-obiectiv:documente oficiale privind vechimea in profesiunile și la locurile de muncă cu risc silicogen;

-tabloul clinic;

-examene de laborator si paraclinice;

Diagnosticul diferential se face cu: tuberculoza pulmonară, hemosideroza endogenă din stenoza mitrală, hipertensiunea pulmonară, sarcoidoza, neoplasm bronșic, infecții pulmonare, fibroza pulmonară idiopatică, bronșiolita obliterantă etc.

Evoluția normală a silicozei se caracterizează prin:evoluție lentă progresivă chiar dacă expunerea profesională este întreruptă, importanța negativă a fumatului, alcoolismului, a infecțiilor respiratorii, microclimatul nefavorabil, efortul intens, gazelor si vaporilor iritanți.

Tratamentul etiologic constă în întreruperea expunerii externe, tratamentul simptomatic este în special cel al dispneei.Tratamentul complicațiilor constă in antibioticoterapie, bronhodilatatoare, expectorante etc, prevenirea infecțiilor respiratorii, creșterea rezistenței organismului prin vitaminoterapie, cură pneumoterapică la sanatoriile de pneumoconioze.

Măsurile tehnico-organizatorice constau în:

-înlocuirea unor tehnologii ce utilizează pulberi silicogene;

-mecanizarea;

-utilizarea de metode umede;

-izolarea sau etanșeizarea surselor de pulberi;

-ventilație locală si generală;

-purtarea echipamentului de protectie individuală;

-amenajare de locuri de odihnă fără pulberi;

-ameliorarea condițiilor de microclimat;

Măsurile medicale aparțin medicului de medicina muncii și constau în:

-recunoașterea riscului silicogen prin determinări de pulberi, catagrafierea locurilor de muncă, profesiunilor si muncitorilor expusi;

-examenul medical la încadrarea in muncă(anamneza profesională amănuntită, antecedente heredocolaterale si personale, examinarea clinică, radiografie pulmonară standard, probe funcționale respiratorii;

Educația pentru sănătate este atributul medicului de medicina muncii punându-se accent pe purtarea echipamentului individual de protectie, reducerea fumatului, tratarea corectă a afectiunilor respiratorii.