Alveolita alegica extrinseca

RELATIONAREA CU SPECIALITATEA MEDICINA MUNCII

Alveolita alergica extrinseca este o boala pulmonara si de umplere alveolara produsa prin inhalarea intensa si prelungita a pulberilor organice vegetale si animale sau de substante chimice, avand la baza o hipersensibilizare complexa.

Aceasta afectiune este un sindrom tipic clinic si patologic caracterizat prin semne si simptome de pneumopatie acuta sau subacuta intestitiala, cu mai multe forme clinice, dar unele caracteristici sunt comune si anume:

-afectarea cailor aeriene periferice fara implicatii sistemice, limfoadenopatie hilara sau revarsate pleurale;

-histologic dominant apar leziunile de tip granulom;

-boala apare mai ales la persoanele nonatopice;

-reactivitatea organismului depinde de natura materialului inhalat, dimensiunea particulei;

Factorii etiologici principali sunt reprezentati de de inhalarea repetata si sensibilizarea repetata la o varietate de antigene profesionale, extraprofesionale si iatrogene:

-microorganisme:bacterii, spori, fungi, amoebe;

-proteine animale(dejecte, urina, pene);

-substante chimice(toluen, diizocianat, anhidrida ftalica);

-medicamente(amiodarona, procarbazine);

Factorii etiologici favorizanti tin de:

-organismul uman(varsta, reactivitatea imunologica, starea imunologica);

– mediul de munca(caracteristicile expunerii, frecventa si intensitatea expunerii, folosirea protectiei respiratorii, particularitatile sezoniere ale expunerii);

Boala imbraca trei forme clinice.

Forma acuta apare prin expunerea intermitenta la antigen si este potential reversibila.Simptomatologia apare la 3-6 ore de la expunere print tuse uscata, cu expectoratie redusa, dispnee de efort, senzatie de constrictie toracica, astenie, frisoane, cefalee, anorexie, insomnie.

Forma subacute apare prin expunere repetata la cantitati mici de antigen dupa cateva saptamani de expunere si se caracterizeaza prin dispnee cu caracter peogresiv, tuse uscata chintoasa, febra, cianoza, astenie fizica, inapetenta, scadere ponderala.Simptomatologia dispare dupa 1-2 luni dupa scoaterea din mediul nociv fiind potential reversibila.

Forma cronica apare dupa expunere timp indelungat si este ireversibila.Dispneea progresiva devine continua, tuse cu expectoratie mucopurulenta, astenie, pierdere ponderala, cianoza, tahicardie, hipocratism digital, raluri crepitante evolutia fiind spre cord pulmonar cronic si insuficienta cardiaca.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe:

-stabilirea expunerii profesionale la antigen;

-anamneza profesionala minutioasa privind anamneza profesionala si alte surse posibile de expunere

-determinari de noxe la locul de munca, acte doveditoare privind vechimea in activitatile incriminate;

-explorari paraclinice;

In ceea ce priveste expertiza capacitatii de munca se impune reinsertia profesionala prin reorientare profesionala fiind necesara schimbarea locului de munca.

Profilaxia cuprinde masuri tehnico-organizatorice si medicale, importanta fiind implicarea medicului de medicina muncii in ceea ce priveste educatia pentru sanatate a patronatului si angajatilor prin constientizarea riscului.