Cuvântul muncă se referă la toate tipurile de activitate care solicită sistemul motor, în funcție de deciziile elaborate de centrii nervoși pe baza informațiilor senzoriale primite din mediul exterior(semnale sonore, luminoase sau tactile) sau a celor stocate inițial la nivelul memoriei(informații învățate).

Deși toate activitățile umane, profesionale sau nu, ar trebui analizate întotdeauna global, totuși se obișnuiește să se acorde o atenție mai mare fie componentei fizice sau celei mentale:

-activitățile fizice(munca manuală, munca grea, munca de forță) exercită asupra omului solicitări de tip musculoarticular și energetic;

-activitătile psihosenzoriale sau mentale exercită, în sens larg solicitări din domeniul prelucrării informației.Termenul de activitate mentală are un sens restrâns, desemnând doar activitătile de tip afectiv sau cognitiv în timpul cărora sistemul muscular nu este intens solicitat.

Activitatea de manipulare de mase, considerată a fi o muncă manuală, reclamă și un efort de atenție și unul de memorare în timpul primirii dispozițiilor sau al deplasării pieselor grele, generatoare de riscuri de accidentare prin cădere.Invers, în activitățile de supraveghere apar probleme datorate menținerii posturii și oboselii posturale.

Condițiile în care omul vine să muncească voluntar sau forțat constituie solicitările(constrângerile), fiecare din acestea putând fi un factor de încărcare.Imperativele economice ale intreperinderilor sunt cele care determina mijloacele și rezultatele, neținând neapărat seama de caracteristicile operatorilor.

La aceste solicitări(termice, posturale, musculare, tendinoase etc) organismul uman răspunde prin reacții, manifestări biologice(accelerarea respirației, bătăilor cardiace, a sudorației etc) și psihofiziologice(tulburări de percepție sau cognitive) care dovedesc efectele muncii.Încărcarea de muncă este studiată de către ergonomie plecând de la reacțiile determinate de muncă.

Pe lângă reacțiile fiziologice, solicitările profesionale determină din partea operatorilor și reacții psihologice care corespund evaluării pe care acesta o face încărcării sale în muncă.Solicitările pot fi moderate și atunci antrenează doar reacții moderate care evidențează nedepășirea capacităților de adaptare ale organismului.În acest caz riscul determinat de muncă pentru sănătate este mic și poate să apară doar după foarte mult timp.În cazul solicitărilor foarte mari , reacțiile devin excesive și constituie un pericol pe termen scurt pentru operator.

Pentru a se efectua o analiză a muncii trebuie să se combine dubla abordare a situației:descrierea muncii efectuate și repercursiunile acesteia asupra operatorului.Analiza muncii este incompletă dacă nu se analizează decât unul sau ambele aspecte.