Electropatologia se ocupă cu studiul acțiunii energiei electrice asupra organismului și cu mecanismul morții celor accidentați, elaborând măsurile de tratament și profilaxie corespunzătoare.
Factorul etiologic principal este curentul electric. Tensiunea este în funcție de diferența de potențial și se măsoară în volti și împarte curenții în curenți de joasă, medie și înaltă tensiune. În cazul curenților de peste 1000V, moartea survine în special din cauza arsurilor întinse. Intensitatea dă caracterul de periculozitate curentului electric și se măsoară în amperi.
Felul curentului este continuu sau discontinuu, cel altenativ fiind mai periculos. Timpul de acțiune reprezintă durata trecerii curentului electric prin organism și produce contracția unor grupe musculare cu consecință de desprindere a subiectului de sursă de curent sau de fixare mai puternică.
Drumul parcurs de curentul electric reprezintă drumul de la intrarea până la ieșirea curentului din organism sub formă de evantai cuprinzând toate părțile organismului. Bucla picior-picior este mai puțin periculoasă, bucla mână-mână este mai periculoasă decât prima, iar bucla extremități suprioare-extremități inferioare esre cea mai periculoasă, deoarece curentul va trece obligatoriu prin inimă. Calea urmată de curentul electric este calea vaselor sangvine-țesut muscular-sistem nervos.
Factorii care determină rezistența la curentul electric sunt:
– sexul: rezistența este mai crescută la bărbați;
– vârsta: rezistența crește cu vârsta;
– îmbrăcămintea și încălțămintea umedă, cu talpă subțire scade rezistența;
– alcoolicii, hipertiroidienii, epilepticul, neurastenicul au rezistență scăzută;
Din punct de vedere al tabloului clinic, în timpul contactului cu sursa de energie apar:
– dureri generalizate în tot corpul cu contracturi musculare dureroase;
– respirație dificilă;
– senzația că din ochi ies scântei;
După întreruperea contactului apar: cefalee, vărsături, depresie , confuzie mentală, accese epileptiforme.
Medicul de medicina muncii trebuie să recunoască simptomatologia apărută ca urmare a electrocutării:
– tulburări ale sistemului nervos vegetativ: irascibilitate, fatigabilitate, hoperhidroza, tulburări de somn;
– tulburări endocrine: hipotiroidism, dismenoree, hipo/hiperglicemie;
– tegumentar: arsuri, eritem;
– contracțiile musculare produc dureri, hematoame, luxații, chiar fracturi;
Tratamentul etiologic constă în întreruperea curentului electric și/sau scoaterea accidentatului de sub acțiunea curentului electric. Important este să nu se producă accidentarea salvatorilor.
Tratamentul patogenic constă în :
– respirație artificială care trebuie începută cât mai repede;
– masaj cardiac;
– evitarea răcirii organismului prin încălzire;
Orice electrocutat, indiferent de starea lui va fi internat 3-5 zile, deoarece pot apărea tulburări după o perioadă de falsă acalmie. Tratarea arsurilor nu se face prin aplicare de pansamente umede, ci doar uscate și nici prin aplicarea de pomezi. Datorită posibilei afectări a funcției renale se recomandă administrarea, câteva zile, de bicarbonate de sodiu.
Toate aceste noțiuni sunt esențiale pentru medicul de medicina muncii pentru a se implica în realizarea educației pentru sănătate atât a patronatului, cât și a angajaților.
Ne gasesti si pe:
© 2024. SC Centrul Medical Alfamed SRL. Toate drepturile rezervate.