Evaluarea expunerii profesionale
la microclimat profesional

AMBIANȚA TERMICĂ

Evaluarea expunerii profesionale la microclimat profesional: Ambianta termica

Ambianța termica profesională reprezintă totalitatea factorilor fizici ai aerului de la un loc de muncă care își exercită influența asupra funcției de termoreglare – temperatura aerului, umiditatea aerului, viteza de mișcare a aerului, radiațiile calorice, temperatura suprafețelor.

Stabilirea punctelor de determinare a microclimatului profesional trebuie să aibă in vedere:

  1. Pe orizontală-locurile de muncă unde lucrează cei mai mulți muncitori, locurile cu degajare maximă de caldură, la nivelul deschiderilor încăperii si in dreptul ușilor si a ferestrelor.
  2. Pe verticală-la nivelele de 0,5-1,0-1,5 m de la sol pentru a aprecia eventualele diferențe de încalzire-răcire dintre diversele parți ale corpului.

Stabilirea momentelor de determinare a ambianței termice profesionale trebuie să aibă in vedere:

  • determinări făcute in dinamică pe parcursul zilei de muncă(început, mijloc, sfârșit);
  • determinări făcute în perioada de vârf a procesului tehnologic;
  • determinări făcute într-un anotimp cald si într-un anotimp rece;
  • determinări facute în timpul și în absența funcționării sistemului de ventilație;

Temperatura aerului și viteza de mișcare a aerului la locurile de muncă prevăzute cu dușuri de aer este în funcție de  intensitatea efortului fizic, de nivelul radiațiilor calorice.

 

Umiditatea relativă a aerului folosit pentru dușuri de aer nu va depași 60%.

Măsuri profilactice organizatorice

 

La locurile de muncă unde temperatura aerului depășește constant 30 grade Celsius, se va asigura apă carbogazoasă salina(1g/NaCl) în cantitate de 2-4 l/persoană/schimb, distribuită la temperatura de 16-18 grade Celsius. La locurile de muncă cu temperaturi scăzute se va sigura ceai fiebinte în cantitate de 0,5-1 l/persoană/schimb. Personalul care lucrează in microclimat cald(peste 30 grade) sau rece(sub 5 grade), va beneficia de pauze pentru refacerea capacității de termoreglare, a căror durată si frecvență se stabilesc in funcție de intensitatea efortului și de valorile componentelor microclimatului.În acest scop se vor asigura spații fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.

Serviciul de medicina muncii va introduce noțiunea de ,,confort termic,, pentru activitățile profesionale desfășurate în birouri, încăperi cu activități la videoterminale, camere de comandă, încaperi social-culturale etc.

Confortul termic este asigurat:

  • în perioada de vară-la temperatura operativă de 23-26 grade, diferența pe verticală a vaporilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra podelei mai mică de 3 grade, umiditatea relativă a aerului 30%-70%, viteza medie a curenților de aer 0,1-0,3m/s ;
  • în perioada de iarnă-temperatura operativă este de 20-24 grade Celsus, diferența pe verticală a vaporilor temperaturii aerului la 1,1 m si 0,1 m deasupra podelei mai mică de 3 grade, umiditatea relativă a aerului 30%-70%, viteza medie a curenților de aer 0,1-0,3m/s, diferențe mai mici de 10 grade între temperatura de radiație a ferestrelor sau a altor suprafețe verticale si temperatura de radiație a obiectelor din încăpere;

Aclimatizarea și capacitatea de efort

            

Aclimatizarea(adaptarea la căldură) implică o serie de modificări fiziologice si psihologice pe care le suferă o persoană în timpul primei săptămâni de expunere la temperaturi ridicate. Efectele adverse datorate muncii în condiții de temperatura ridicată- șocul caloric, colapsul caloric, crampele calorice, dezechilibre electrolitice, deshidratare, erupții tegumentare, scăderea capacității de muncă fizice si mentale.