Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este caracterizată printr-un exces de țesut adipos. În mod normal organismul bărbaților conține un procent de 15 – 20 % de țesut adipos, iar organismul femeilor un procent de 25 – 30 % de țesut adipos.
Obezitatea este o afecțiune care afectează în mod negativ desfășurarea activității la locul de muncă. Medicul de medicina muncii trebuie să acorde o importanță deosebită punerii diagnosticului și stadializării afecțiunii.
Stadializarea gradului obezității se face prin calcularea IMC – indicele de masă corporală, calculat prin raportul greutate/inaltime2, astfel :
Pacienții cu indicele de masă corporală (IMC) cuprins între 25 – 29,9 kg/m2 au fost definiți ca supraponderali. Valori normale ale indicelui masei corporale (IMC) sunt 24 – 26 kg/m2 pentru femei și 24 – 27 kg/m2 pentru bărbați. Un indice de masă corporală (IMC) sub 18 kg/m2 prezintă diagnosticul de subnutriție.
În funcție de distribuția țesutului adipos la indivizii obezi, obezitatea poate fi clasificată în :
Stabilirea tipului de obezitate a pacientului are o importanță clinică majoră. Obezitatea centrală este un factor determinant puternic al insulinorezistentei și se asociază cu un risc crescut de diabet zaharat, dislipidemie, ateroscleroză, hipertensiune și cancer.
S-a identificat o asociere între creșterea adipozității centrale și unii factori de mediu precum sedentarismul, nivelul socio-economic scăzut și stresul psihic asociat, nivelul scăzut de educație, consumul excesiv de alcool, scăderea gradului de educație fizică. Inițierea fumatului este urmată de dezvoltarea obezității, proces reversibil după renunțarea la fumat.
Unele tulburări psihologice primare ca : anxietatea, depresia, tulburările de personalitate, pot constitui factori etiopatogenici ai obezității prin inducerea de tulburări de comportament alimentar. Cele mai frecvente astfel de tulburări sunt : gustări interprandiale cu un bogat conținut caloric, ingestie crescută și frecvența de dulciuri, aport alimentar crescut după ora 19, episoade de foame exagerată ce conduc la ingestie alimentară crescută într-o perioadă scurtă de timp, bulimia, hiperfagia, consum crescut de alcool, care prin aportul caloric și stimularea apetitului, acționează ca factor favorizant al obezității.
Unele boli pot accelera câștigul ponderal și conduc la dificultăți în tratamentul obezității (hipotiroidismul, sindromul Cushing, sindromul ovarului polichistic etc.).
O serie de medicamente pot favorixa apariția obezității excepția : blocanti β adrenergici, steroizi (estrogeni, glucocorticoizi etc.), unele contraceptive steroidiene, antidepresive triciclice, antiepileptice, antipsihotice, antagoniști serotonergici, insulină și sulfonilureicele administrate impropriu.
Starea de obezitate este rezultatul unui dezechilibru între energia de aport (valoarea calorică a alimentelor ingerate) și cheltuielile energetice (energia consumată în activitatea fizică și metabolismul bazal, termogeneza, prelucrarea alimentelor ingerate).
Complicațiile stării de obezitate sunt multiple, fiind afectate în diferite grade aproape toate sistemele și aparatele organismului. Complicațiile cardiovasculare sunt : hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, insuficientă cardiacă, moartea subită, accidentele vasculare cerebrale, insuficientă venoasă cronică. Complicațiile osteo-articulare sunt : gonartroză, coxartroză.
Obținerea greutății dorite presupune o dietă hipocalorică, corecția tulburărilor de comportament alimentar, exerciții fizice, farmacoterapie, intervenții chirurgicale etc.
Tipul de dietă trebuie să fie ales în funcție de aderența pacientului, patologia asociată și obiectivele terapeutice. Principiile generale ale unei diete hipocalorice constau în : limitarea consumului alimentar în afara meselor, evitarea alimentelor cu densitate calorică mare, mese mici și fracționate, stoparea fumatului și un consum scăzut de alcool.
Activitatea fizică este un element terapeutic de primă importanță care trebuie, totuși, individualizat și adaptat la patologia asociată.
Din punct de vedere al serviciului de medicina muncii există anumite aspecte care trebuie să fie evaluate cu atenție de către medicul de medicina muncii. În cazul desfășurării activității în față unui videoterminal pe toată durata programului de lucru există riscul dezvoltării obezității. Medicul de medicina muncii va face recomandări privind efectuarea de exerciții fizice ușoare în pauze, precum și asupra consumului de alimente în aceste pauze.
Conform legislației în vigoare privind acordarea aptitudinii în muncă, există anumite ocupații care au contraindicație relativă obezitatea grad 2 și 3. Astfel, medicul de medicina muncii nu va da aptitudine privind munca la înălțime (peste 2 metri), restricționând activitatea doar la sol. Nu își va putea desfășura activitatea la înălțime nici personalul care lucrează ca pompier salvator intrauzinal, salvamar, salvamontist.
Ne gasesti si pe:
© 2024. SC Centrul Medical Alfamed SRL. Toate drepturile rezervate.