Istoria medicinei muncii ca specialitate medicală

Istoria medicinei muncii Centrul Medical AlfaMed

Medicina muncii, o specialitate clinică și cu caracter preventiv, este relativ recentă și într-o permanentă accelerare.

Medicina muncii, ocupațională are trei repere majore și care se determină unul pe altul: riscurile profesionale, bolile profesionale și prevenția. Informațiile privind acest lanț de obiective, esențiale în pregătirea profesională, mereu actualizată, a medicilor de medicina muncii, pot fi pregnante dacă facem o paralelă între trecut și perspectivele de viitor, între tradiție și inovație.

Evoluția medicinei muncii este dictată de schimbările rapide și profunde ale muncii, cu consecințe complexe asupra sănătății celor care lucrează.

Disciplina Medicina Muncii s-a înființat la Institutul de Medicină din Timișoara(actuala Universitate de Medicină și Farmacie) în 1974, sub conducerea profesorului Petru Turcan. În 1979 a fost angajată medicul specialist Delia Caiman, pe post de asistent universitar. Primii studenți ai anului al-4-lea de la Facultatea de Medicină au studiat această disciplină în anul universitar 1974-1975, prin ore de curs și demonstrații clinic-lucrări practice.

 

În același timp, de la începutul anilor 1970, încep specializarea primii medici de medicina muncii care urmau să înlocuiască sau să completeze medicina generală de întreprindere. Baza învățământului de medicina muncii, universitar și postuniversitar, era secția clinică de boli profesionale, pe atunci în cuprinsul unei clinici medicale. Ea va deveni mai târziu Clinică De Boli Profesionale.

Viitorii medici de medicina muncii au fost informați în legătură cu conținutul, scopul și mijloacele acestei specialități. Cunoașterea celor mai frecvente boli profesionale avea ca scop posibilitatea diagnosticării lor, indiferent de viitoarea specializare a tinerilor medici. Specialitatea medicina muncii le oferea viitorilor medici câteva domenii unde puteau activa: medicina muncii în cabinetele de întreprindere, clinică de boli profesionale, inspecția sanitară și cercetarea științifică.

Medicina muncii rămâne o disciplină clinică, motiv pentru care medicul specialist trebuie să posede o tehnică ireproșabilă a examenului clinic, oglindită în alcătuirea dosarului medical.