Influența nocivă a factorilor de risc profesional asupra omului a fost observată încă din antichitate. Hipocrate semnalizează condițiile grele din mine și bolile de care suferă minerii. La început, medicina muncii s-a ocupat aproape în întregime de accidentele de munca și terapia lor, sarcina principală constând în repararea și refacerea stării de sănătate a accidentatului. Medicina muncii intră într-o noua fază de evoluție în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când obiectivele se lărgesc și se caracterizează pe studiul bolilor profesionale, stabilirea cauzelor lor, mecanismul de acțiune, simptome, tratament, profilaxie.
Ca și alte discipline, medicina muncii cuprinde o serie de domenii specifice și care necesită cunoașterea acestor domenii din partea medicului specialist precum: fiziologia muncii, bolile profesionale și bolile legate de profesie, aprecierea condițiilor de mediu profesional, supravegherea condițiilor de muncă, legislația în vigoare în domeniul medicinei muncii, precum și domeniul de organizare și funcționare a medicinei muncii.
Activitatea profesională se bazează pe exercitarea unei meserii sau profesii. Profesia presupune însușirea unor cunoștinte teoretice și practice care să permită desfășurarea muncii într-un anumit domeniu. Meseria reprezintă o îndeletnicire ce se bazează pe o muncă manuală calificată, cu scopul transformării sau prelucrării obiectului muncii sau prestării de servicii.
Condițiile de muncă se definesc ca ansamblul factorilor care țin de sistemul de muncă, spatiu și organizarea muncii în cadrul unui anumit sistem și cuprinde patru factori:
– factori fiziologici: intensitatea muncii fizice sau neuro-psiho-senzoriale, ritmul de muncă, regimul de muncă, durata muncii, efortul, poziția în timpul muncii, munca în schimburi alternante etc;
– factori igienici: fizici (microclimatul, zgomotul, trepidațiile, radiațiile, iluminatul etc), factori chimici (substanțe chimice), factori fizico-chimici (pulberi organice sau anorganice), factori biologici (bacterii, virusuri);
– factori ergonomici: factori ce depind de relația om-mașină-mediul de muncă;
– factori psiho-sociali: relațiile dintre membrii echipei;
Noxele profesionale pot acționa ca factori etiologici principali, determinant, producând boli profesionale. În aceste cazuri relația de cauzalitate dintre noxa profesională și boală este directă, intervenind în geneza bolii în totalitate: dioxid de siliciu liber cristalin-silicoza, vaporii sau pulberea de plumb-intoxicația profesională cu plumb. Noxele profesionale pot acționa și ca factori etiologici secundari, favorizanți în etiologia unor boli neprofesionale. Astfel plumbul, monoxidul de carbon pot interveni în etiologia aterosclerozei.
Noxele profesionale pot agrava evoluția unor boli de larga răspândire. Astfel pulberile de la locul de muncă pot agrava evoluția unei bronșite preexistente.
Nu orice muncă favorizează consumul de substanțe psihoactive, ci mai ales munca repetitiva, munca pe șantier, munca în ture de noapte.
Ne gasesti si pe:
© 2024. SC Centrul Medical Alfamed SRL. Toate drepturile rezervate.