Munca în echipă: Organizarea muncii în echipă

Munca in echipa Centrul Medical AlfaMed
Organizarea muncii în echipă variază în funcție de tehnologia utilizată, modurile de operare, competențele necesare și reale ale membrilor echipei și de mărimea echipei.
Munca în mod autonom reclamă cooperare puternică între membrii echipei și interdependență relativă pentru fiecare (exemplu proiectarea asistată de calculator). Invers, munca în mod heteronom, care lasă o marjă mică de libertate a modului de operare, nu solicită decât foarte puțin cooperarea între operatori, aceștia fiind în realitate independenți (exemplul activității la bandă).
Performanța unei echipe nu este suma performanțelor individuale.

Acțiunea grupului necesită coordonare și cooperare între membri săi, fapt ce implică o comunicare care ajunge să fie optimă atunci când operatorii au atitudini emoționale pozitive unii față de alții.

Două noțiuni diferite sunt utilizate pentru definirea relațiilor emoționale dintre indivizi. Simpatia este un sentiment instinctiv care poartă o persoană către o alta, în timp ce empatia indică modul de cunoaștere intuitivă a altuia, bazată pe capacitatea de a se pune în locul altuia. Cooperarea între indivizi depinde mult de gradul empatiei dintre membrii grupului.

Deși sunt importante diferențele interindividuale cu privire la gradul de dezvoltare a ,,inteligenței emoționale” cât și la capacitatea stabilirii de legături cu alții, pot fi identificați câțiva factori care facilitează relațiile interumane:
– aprecierea pozitivă exprimată: este vorba de exprimarea dezinteresată a unei opinii pozitive despre persoană care solicită empatie;
– seviciu înapoiat: toate serviciile înapoiate nu atrag obligatoriu simpatie. Pentru a fi „eficace” serviciul trebuie să fie dezinteresat sau cu un interes relativ mic; serviciul important atrage mai degrabă sentimente de dependență, de datorie imposibil de rambursat;
– simpatia exprimată: în principiu există tendința de a-i iubi pe cei care ne iubesc; acest principiu nu este valabil în anumite situații: simpatia dezinteresată, exprimată discret;
– acord cu privire la convingeri: a fi de acord cu cineva care manifestă simpatie deoarece împărtășesc opinii sau convingeri comune;
– situația de cooperare inevitabilă: atunci când ierarhia formează un grup alcătuit din membri care nu se cunosc  și care sunt obligați să lucreze împreună;
– dinamica emoțională: anumite persoane au o ușurință spontană de a stabili legături cu alții;
– caracteristicile personale: printre ele competență profesională atrage simpatie întru-un grup de lucru, mai ales dacă este pusă la dispoziția grupului. Totuși perfecțiunea nu este atractivă. Cineva devine mai simpatic când comite greșeli de importantă mică. În sfârșit, aspectul fizic joacă un rol favorabil.
Rolul medicului de medicina muncii este de a prezența toate aceste aspecte legate de munca în echipa atât angajatorului cât și angajaților.