Pozitiile de munca in Medicina Muncii

Pozitiile de munca in Medicina Muncii Pozitia de munca este impusa de tehnologie, de conceptia spatiala a masinilor si mai ales de dispozitivele de semnalizare si de comanda, de dimensiunile antropometrice ale operatorilor si de sarcinile care le sunt atribuite.
Postura este definita ca o atitudine a corpului mentinuta timp indelungat. Pentru o analiza trebuie sa precizam tipul general (culcat, asezat, ortostatism), gradul de imobilitate si durata acesteia.
Munca in ortostatism este inevitabila la multe posturi de munca, totusi mentinerea ortostatismului si atunci cand operatorul ar putea sa lucreze asezat arata o atitudine de superioritate din partea conducerii. Activitatea muschilor posturali se insoteste de cresterea consumului energetic si a frecventei cardiace cu 15-20% comparativ cu valorile de repaus din clinostatism. Forta dezvoltata de muschii membrelor inferioare si solicitarile exercitate la nivelul membrelor inferioare depind de greutatea corpului si de fortele exercitate in timpul unei sarcini de catre membrele superioare. Efectul gravitatiei se face simtit si la nivelul circulatiei venoase. Medicul de medicina muncii va explica angajatului ca sangele are tendinta de a se acumula la nivelul membrelor inferioare cu posibila aparitie a edemelor gambiere si a varicelor hidrostatice. Aceste efecte sunt atenuate daca subiectul poate sa se deplaseze in zona sa de activitate.
Munca efectuata in mod obisnuit in ortostatism poate determina pozitii vicioase. Medicul de medicina muncii va atentiona angajatul de posibilele modificari la nivelul coloanei lombare cu aparitia lordozei lombare, a cifozei dorsale, deci a durerilor vertebrale si paravertebrale.
Medicul de medicina muncii recomanda introducerea de solutii de sprijin ischiatic sau lombar si acordarea de pauze in pozitie asezat.
Munca in pozitie asezat impune un grad mare de imobilitate care poate determina crampe,parestezii la nivelul gambelor, dureri la nivelul punctelor de sprijin, manifestari atenuabile prin punerea la dispozitie a unui scaun bine reglat si adaptat care sa permita schimbarea punctelor de sprijin si amenajarea planului de lucru.
Scaunul de munca trebuie sa aiba o dimensiune reglabila pe inaltime intre 36-40 cm. Profunzimea sezutului trebuie sa fie de cel putin 40 cm, iar latimea 33.4-41 cm. Suprafata sezutului trebuie sa nu favorizeze transpiratia. Rezematoarele trebuie sa fie prevazute cu reglaje de inclinare(0-15 grade), suportul pentru picioare sa fie suficient de mare(40 cm/30 cm latime).
Inaltimea planului de munca este recomandat sa fie intre 65-74 cm, limitand grosimea mesei la aproximativ 5 cm.