Pozițiile de muncă în Medicina Muncii

Pozitiile de munca in Medicina Muncii Centrul Medical AlfaMed Timisoara

Poziția de muncă este impusă de tehnologie, de concepția spațială a mașinilor și mai ales de dispozitivele de semnalizare și de comandă, de dimensiunile antropometrice ale operatorilor și de sarcinile care le sunt atribuite.

Postura este definită ca o atitudine a corpului menținută timp îndelungat. Pentru o analiză trebuie să precizăm tipul general (culcat, așezat, ortostatism), gradul de imobilitate și durata acesteia.
Munca în ortostatism este inevitabilă la multe posturi de muncă, totuși menținerea ortostatismului și atunci când operatorul ar putea să lucreze așezat arată o atitudine de superioritate din partea conducerii.

Activitatea mușchilor posturali se însoțește de creșterea consumului energetic și a frecvenței cardiace cu 15-20% comparativ cu valorile de repaus din clinostatism.

Forța dezvoltată de mușchii membrelor inferioare și solicitările exercitate la nivelul membrelor inferioare depind de greutatea corpului și de forțele exercitate în timpul unei sarcini de către membrele superioare. Efectul gravitației se face simțit și la nivelul circulației venoase.

Medicul de medicina muncii va explică angajatului că sângele are tendința de a se acumula la nivelul membrelor inferioare cu posibila apariție a edemelor gambiere și a varicelor hidrostatice. Aceste efecte sunt atenuate dacă subiectul poate să se deplaseze în zona sa de activitate.
Munca efectuată în mod obișnuit în ortostatism poate determina poziții vicioase. Medicul de medicina muncii va atenționa angajatul de posibilele modificări la nivelul coloanei lombare cu apariția lordozei lombare, a cifozei dorsale, deci a durerilor vertebrale și paravertebrale.
Acesta recomandă introducerea de soluții de sprijin ischiatic sau lombar și acordarea de pauze în poziție așezat.
Munca în poziție așezat impune un grad mare de imobilitate care poate determina crampe, parestezii la nivelul gambelor, dureri la nivelul punctelor de sprijin, manifestări atenuabile prin punerea la dispoziție a unui scaun bine reglat și adaptat care să permită schimbarea punctelor de sprijin și amenajarea planului de lucru.
Scaunul de muncă trebuie să aibă o dimensiune reglabilă pe înălțime între 36-40 cm. Profunzimea șezutului trebuie să fie de cel puțin 40 cm, iar lățimea 33.4-41 cm. Suprafața șezutului trebuie să nu favorizeze transpirația. Rezemătoarele trebuie să fie prevăzute cu reglaje de înclinare (0-15 grade), suportul pentru picioare să fie suficient de mare (40 cm/30 cm lățime).
Înălțimea planului de muncă este recomandat să fie între 65-74 cm, limitând grosimea mesei la aproximativ 5 cm.