Duden a definit ergonomia ca fiind ,,Cea mai bună adaptare reciprocă dintre om și condițiile sale de muncă, respectiv mediul de muncă.”
Scopul ergonomiei:
– adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului, cu scopul de a evita cerințele prea mari sau prea mici;
– proiectarea mașinilor și uneltelor pentru ca acestea să fie ușor de manevrat, iar utilizarea lor lipsită de accidente;
– dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea corpului permițând o poziție naturală;
– adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și a climatului.
Este recomandabilă aplicarea principiilor ergonomice la muncă, acasă sau în oricare alt loc.
Munca în ortostatism duce la creșterea activității mușchilor posturali ceea ce duce la creșterea frecvenței cardiace cu 15-20%. Menținerea poziției ortostatice se face prin contracția mușchilor antigravitationali ceea ce duce la afectarea circulației venoase. Sângele se acumulează la nivelul membrelor inferioare favorizând apariția varicelor și edemelor gambiere. Aceste efecte sunt atenuate dacă subiectul se poate deplasa în aria sa de activitate.
Munca în ortostatism poate determina poziții vicioase (într-o „rana”), favorizând accentuarea lordozei lombare și apariția cifozei , ducând la dureri vertebrare și paravertebrale. Organizarea muncii se face prin introducerea de soluții de sprijin ischiatic sau lombar și prin acordarea de pauze în poziția așezat.
Cele mai bune poziţii în care se lucrează sunt acelea care menţin corpul într-o zonă “neutră”. Trebuie menținută “Curbura sub formă de S” a coloanei vertebrale.
Este importantă menținerea curburii naturale S a spatelui, chiar dacă se stă jos sau în picioare. Cea mai importantă parte a acestui “S” este zona lombară, adică este recomandată poziția cu spatele drept şi îndoit spre faţă. Atunci când se stă în picioare, este bine să se așeze un picior pe un suport deoarece menţine coloana vertebrală într-o poziţie adecvată.
Munca în poziție așezat poate duce la apariția de crampe musculare la nivelul gambelor și a punctelor de sprijin, manifestări atenuabile prin existența unui scaun adaptat și reglat. De asemenea poate apare creșterea volumului picioarelor.
Organizarea postului de muncă ține cont de caracteristicile scaunului de lucru și amenajarea planului de lucru.
Scaunul de lucru
dimensiuni:
suprafața șezutului:
rezematoarele:
Amenajarea planului de muncă (masă/birou) – recomandări din prisma specialității medicina muncii
Trebuie să existe o bună coerență dimensională între înălțimea scaunului și cea a planului de muncă. Înălțimea planului de muncă poate varia între 65-74 cm. Genunchii și picioarele trebuie să aibă loc sub planul de muncă.
Munca pe perioade lungi de timp cu spatele curbat în “C” dăunează. Un suport lombar este de ajutor în menţinerea unei curburi adecvate a spatelui.
Ridicarea maselor se face cu ajutorul forței omului, dar acesta poate fi ajutat de manipulatoare pneumatice sau mecanice. În cazul transpaletelor, cu cât diametrul roților este mai mare cu atât forța necesară este mai mare. Tălpile transportatorului nu trebuie să alunece pe sol.
Manipularea maselor grele poate duce la afecțiuni lombare (lombalgii, lombosciatică).
Purtarea maselor se poate face în plan vertical (desprindere de la sol a greutății) sau în plan orizontal (deplasarea greutății pe un plan înclinat-scări). În ambele cazuri se suprasolicită coloana vertebrală. Ca urmare, angajatul va menține o poziție dreapa a spatelui, ridicarea greutății făcându-se prin îndoirea genunchilor, nu prin aplecarea coloanei vertebrale.
AȘA DA – AȘA NU
Curbura “V inversată” creează o presiune şi mai mare asupra spatelui. Chiar şi fără să ridici o greutate, aplecarea la fel ca în imaginea alăturată, creează o presiune mare asupra coloanei vertebrale.
Menţinerea gâtului în poziţie dreaptă
Posturile neadecvate ale gâtului menţinute timp îndelungat pot fi la fel de dăunătoare ca şi cele ale zonei lombare. Cea mai bună metodă este aceea de a ajusta echipamentele, astfel încât să menţii o postură neutră.
Menţine coatele pe lateral.
Postura neutră a coatelor este aceea în care se țin pe lateral, cu umerii relaxaţi.
Iată un exemplu de modificare a felului în care se desfășoară munca pentru a menţine mâinile în postură neutră. În imaginea din stânga produsul este prea sus şi angajata îşi „cocoşează” umerii şi ţine coatele in afară.În imaginea din dreapta, produsul a fost rearanjat, astfel încât umerii şi coatele să stea în poziţie de relaxare.
Menţineţi încheieturile în poziţie neutră
Există câteva modalităţi benefice de a te gândi la postura încheieturii. O cale, ar fi să se mențină palma în acelaşi plan ca şibraţul, la fel ca persoana din imaginea alăturată, care foloseşte un suport pentru încheietură împreună cu mouse-ul.
O abordare mai adecvată este aceea de a menţine mâinile ca în imaginea alăturată (la ora 10 şi 14 pe volan).
Iată un exemplu al aplicării acestui principiu în utilizarea uneltelor. Imaginea din dreapta este postura corectă a încheieturii atunci când lucrezi cu cleștele.
Ne gasesti si pe:
© 2024. SC Centrul Medical Alfamed SRL. Toate drepturile rezervate.